Uuuupsss!

Da, imi place sa zbor. Da, fiecare zbor il cam tin minte.
Cu siguranta ca cel de la OTP la LHR n-am sa il uit.
Cum ziceam... nopti nedormite... multe la rind.
De mic am urit autocarele. Pentru ca mi se facea rau de cind puneam piciorul pe scara.
Intr-un "exces de zel", controlorul de trafic aerian de la Londra... a decis ca zborul de la Bucuresti sa se mai prelungeasca un pic... si sa ii lase pe romanasi sa admire de sus... Thames si ale ei atractii. Onorabila intentie, de apreciat probabil de catre mai toti din 737. NU SI DE MINE!
Combinatia mincare de avion cu curry, coca cola, nesomn, emotie, suc de rosii... au umplut punga de hirtie pentru situatii de urgenta aflata in buzunarul scaunului din fata.
Am actionat degraba butonul de alarmare a asistentelor de zbor... insa nici una nu s-a grabit sa vada de ce sint nerabdator.
In cele din urma cind aeronava s-a golit, am primit asistenta.
Nu stiu ce o fi inteles stewardeza... (desi vorbea romaneste) ca in loc de pastila de "rau" mi-a dat o folie plina cu pastile de scaun moale. :)
Am stricat statistica Placebo. Nu m-a impresionat cu nimic pastila. Pe moment. Ea a avut efect... dar la altceva... si asta am aflat peste alte citeva zile. :)