Domenicaaaneeeeees! -Anything is possible for you Sir!
Soare. Cer albastru. Rasarituri. Nesomnoroase. Acasa e ora 13 cind aici soarele rasare. Ne convine si ne place.
40D...al meu... dar cu probleme de Error 99. 17-85 al Emei. Doua baterii imprumutate in ultima noapte inainte sa plecam. Un card SD... EyeFi cu adaptor Jobo venit din state pe ultima suta.
Iesim la rasarit.
Dupa 15 poze epuizam bateriile.
Mai trece o zi. Bateriile incarcate la maxim. 25 de poze.
Hm... Hani bani se va duce azi, va cumpara o baterie si o va trimite foarte repede cu UPS-ul oricit ar costa aici. Adresa o vom lua de la receptie.
-Buna dimineata. Ne puteti ajuta sa luam o baterie de acest fel din Republica Dominicana?
-Desigur. Anything is possible for you Sir! I will go today in Higrey to the supermarket and I will buy it for you.
-Thank's. Here's 100 dollars. It has to be around 70 dollars.
-No poblem Sir. Thank you.
Ma uit la badge. Retin ca il cheama Medyna. Just in case. Nu cred ca o sa fuga el cu 100 de dolari.. dar... cine stie?
Vineri.
Simbata.
Suna telefonul.
-Sir, this is Jack. I haven't found the battery. They told me that they will bring it on Monday to Santo Domingo. I will go there.
-OK.10x.
Duminica.
Luni.
Linistea din camera este sfredelita de soneria de la telefon.
-Sir, this is Jack. I have an idea. We can go together tomorrow to Santo Domingo to buy the battery. You can take your wife also, and besides buying the battery we can visit Santo Domingo. Bring your camera with you.
Ma consult cu Emma.
Decidem sa il intrebam pe baiatul din tura de zi cine e Jack.
Carlos ne da referinte bune. Jack e serios. In plus ne asigura ca va lasa la receptie o nota ca sintem plecati cu el.
Marti.
Suna telefonul.
-We have to eat first. Meet you in the reception at 07:15.
Mincam. Ajungem in receptie la 07:30. Carlos ne spune ca Jack ne asteapta in zona comerciala din hotel. Futu-i. E linga restaurant... de unde tocmai venim.
-Good morning Jack! You look different in these clothes!
-Good morning sir.
Ne indreptam spre iesirea din complex.
Mergem repede.
La 300m de iesire, Jack ne spune ca el va iesi pe iesirea angajatilor si noi pe cea a turistilor. Ni se face frica. Nu vrea sa ne vada paza ca iesim cu el? De ce?
-You have reached the message box of 834...
-Alo, Hani Bani? Sint eu Nicolae. Vezi ca iesim cu un individ din hotel. Daca nu te sunam pina la ora 22, stii ce ai de facut.
Iesim intr-o alta lume.
Este praf si murdar.
Niste haiduci pe motocicleta ne claxoneaza in vitez si striga... taxi, taxi?
Ma uit la Emma.
Este imbracata in pantaloni de in, lungi si albi. Bluza de la H&M. Papuci de la Columbia si ochelari RayBan. Arata ca o europeanca de tara buna ratacita in desert.
Nici eu nu sint departe.
Transpir permanent. Nu ma misc dar transpir. Parca ne-am teleportat. 30 de metrii mai in spate era racoare si bine. Shot gun-urile celor de la paza acolo lucrau pentru noi. Afara, PR-ul nostru este Jack... care nu mai vine de la iesirea angajatilor.
Apare. La orizont. O luam spre el.
Urcam uzi de sudoare intr-un autocar Mercedes care opreste. Farmacie de curat.
26 Celsius. Sudoarea ingheata pe noi.
Pe ecrane incepe un film cu Jean Claude Van Damme.
-We will go to the Higrey and from there we will take the bus to Santo Domingo.
De la gardul hotelului pina la statia oficiala de autobuz facem 10 minute.
Jack ne spune sa raminem in autobuz inca 15 minute.
Unul dupa altul... haiduci pe motociclete... aduc oameni la autobuz.
Acum am inteles... aici sint taxiuri de un loc.
Pe strada mare circula camione Mack. Mari. Ca cele din Cars. Shiny, shiny!
Autocarul se umple repede.
Incepe sa se miste...
Un fel de ajutor de sofer... merge agatat pe usa din fata... jumatate afara.
In goana... ca la un semn... haiducii incep sa biziie pe linga autocar.
Oamenii coboara de pe motocicletele haiducilor si alearga pe linga autocarul care merge linistit... plutind printre haiduci si alte cazane parcate in zona. Avem 5km/h.
Ajutorul de sofer behaie ceva in spaniola la nesfirsit.
Emma, imi traduce. "Repede, repede ca nu am timp de pierdut."
Facem cam 500m si umplem autocarul.
Usa din fata se inchide si toata lumea isi pune centurile.
Drumul este foarte prost.
Gropi mari cu margine taioasa.
Matahala de la volan face slalom cu gratie.
Porneste radioul. Acorduri tribalo hulio iglesiene peste muzica de suspans din filmul cu van damme.
Frineaza brusc. Cosul de gunoi din spatele schimbatorului de viteze... e guvernat de inertie. Gunoaiele stau sub un morman de ziare sfisiate. Stie matahala de ce.
Ajutorul de sofer se ridica si face cheta pentru bilete. Revine cu un morman mare de bancnote atent si iscusit aranjate.
Pe dreapta drumului vad o borna kilometrica. Higuey 47Km. Hm... Higuey... nu higrei.
Autocarul nu iese din 60Km/h. Depaseste permanent cazane si haiduci. Nu conteaza ca e linie continua? Oare cum pot oamenii astia sa mearga cu astfel de cazane? Or avea carnete?
Ce-ar fi daca ne-am lua masina inchiriata?
-How much is a rented car for today?
-60.
Ajungem. Ruine peste tot. Cladiri neterminate. Caramizi roase... pravalite.
Spatiu mare. In mijloc un monument ciudat. Pare a fi o biserica. Multe arce elipsoidale de beton. Un arhitect trebuie ca si-a rupt creierii cu calcule la cum arata.
In timp ce identificam autobuzul catre Santo Domingo schimbam doua vorbe despre masina inchiriata.
Un oportunist ne aude, prinde ideea si se lipeste de noi. Ne cere 3 dolari si ne promite ca ne va aranja o masina.
Pornim cu taxiul lui, un cazan murdar, catre singurul rent a car din oras.
Ajunge la o catacomba. Intram si in loc de jupin gasim o cioara mica la vreo 5 ani tronind intr-un fotoliu de piele neagra... mai blonda decit el. Parea ca a terminat un trabuc.
Dupa noi intra masa. Il usuie repede pe viitorul jupin si ne pune sa asteptam un ajutor de jupin... care intirzie sa apara... vine.
In spaniola Jack cere masina.
-90 de dolari pe zi.
Fara amabilitate ii zic 60.
-90.
-60.
-90.
-65.
Il suna pe jupin.
-90.
-70.
Oportunistul motivat de cei 3 dolari se baga in vorba. Vorbeste cu jupinul. Il convinge sa vina in birou.
Vine.
-90.
-70.
-85.
-75 ...si ii pun poza lui franklin in mina. Vocea i se inmoaie. Imi doresc un 100 macro ca sa fac reflexia sutei in ochii lui galben maronii inverziti de oportunitate.
Raspunde sec: "OK."
In pun pe Jack sa dea actele. Insira din portofel doua legitimatii... si o rezidenta. Jupinul scoate un formular nefilat care contrasteaza cu birourile roase, canapeaua imputita si gijiitul televizorului CRT 37 cm din tavan cu CNN in spaniola.
Ni se cer 300 USD garantie si licence driver. Scot in cele din urma cardul Raiffeisen. Jack nu are permisul la el. Nici eu. Am pierdut o ora.
Iesim si vedem in trecere Chevrolet-ul ce l-am fi inchiriat. Oportunistul ne ofera carnetul lui pentru 30 de dolari. Ne intoarcem dar jupinul ne da flit.
Il intreb mai mult in gluma pe oportunist:
-What are you doing today my friend?
-It depends what you have in mind.
-Would you like to see Santo Domingo?
-That would cost you a fortune my friend.
Jack ii da flit. Ne informeaza ca vom merge cu masina lui.
Am pierdut o ora jumatate... ca sa ne zica ca mergem cu masina lui.
Ii explica oportunistului unde sta. Plecam intr-acolo. Stam blocati in trafic vreo 10 minute. O suna pe nevasta-sa sa afle unde sint cheile masinii.
-I'm a country men. Don't be scared.
-no pb. what year is your car?
-'98.
-good.
Ajungem intr-o zona rezidentiala din chirpici.
Jack are 4 stilpi de beton si 4 pereti din BCA. Nu stiu daca are ferestre... dar are o usa cu lacat pe ea.
Gardurile sint din 2-3 sirme orizontale. Macadam. Ne miscam de parca am ocoli mine. Pe buna dreptate. Cazanul geme. Mama, ce i-as mai rupe creierii unei masini adecvate pe virajele astea. Ii marturisesc Emei in romaneste. Imi raspunde sec:
-Iti dau eu tie!
Masina lui Jack este un cazan din '98. Hiunday Accent. Nu inteleg cum poate sa arate asa. O deschide cu doua degete tragind de un capat de sirma aparent inofensiv. Ii pune bateria si ii da cheie. Are toba sparta. Geme.
Ne urcam. Jacques de afara, cu doua miini si usa intre genunchi ii da geamurile jos.
Oportunistul ne intreaba:
-Are you going to travel with this car to Santo Domingo?
-You bet my friend.
Pornim.
Masina lui Jacques e o automata. Geme.
-On asfalt I'm going to give you some speed... but here I would not take the risk...
Porneste un CD.
-I'm from Haiti. This is haish music.
Difuzorul sta intr-o patura care tine loc de tapiterie de tavan.
Ne tirim. Punem benzina de 60 de dolari. Pentru 10 pesos umflam dreapta fata. Haiducii stau cird in pompa. Nu inteleg ce se intimpla acolo.
Iesim din Higway. 45 Km pina la Romana urmatoarea localitate.
Prindem cu greu 60km/h. Cazanul lui Jack e franjuri. Nu avem nici amortizoare nici suspensie. Cu greu frinam la orice eveniment. 0-100 cred ca scoate in 1400 de secunde. El e relaxat. Pare ca stie ce face.
Emma e in spate. E fleasca de transpiratie. Pielea ii este umeda si lipicioasa. E nervoasa. Imi spune sa ne intoarcem.
-Nu mi-e rusine sa ii zic sa ne intoarcem. Mergem pina la Romana si ne intoarcem. Nic, ne intoarcem, da?
Nu putem sa depasim. Hyundai-ul e in 3 cilindrii.
Pornesc aerul. Cu greu... motorul geme de parca e muscat de un balaur.
Frinam la un limitator de viteza... denivelare in asfalt. Cu aerul pornit... ni se opreste motorul. Un Navarra din spate ne ocoleste cu greu.
Demaror.
Demaror.
Oprim aerul, CD-ul, tot.
Cu accent ragusit si gripat, motorul tuseste, scuipa si o ia.
Plecam.
-Ne intoarcem... Facem ce vrei. Tu esti sotul.
Pornesc aerul cind prindem viteza. Repornesc CD-ul. Panta in urcare. Jale. La Romana. Trecem. Opresc aerul si il pornesc la fiecare hop. Sint un fel de navigator.
-How many km do we have to SD?
-30 to San Pedro. Then I don't know.
-E pe recirculare? Nic, da-l pe aer de afara ca nu mai pot.
Il dau.
Ajungem pe un fel de autostrada.
Pe autostrada asta macar nu mai sint atitea gropi.
Accentul danseaza pe ea. Flambam.
Romania nu este o tara de la capatul pamintului!!!
-Nic, masina asta are probleme de directie?
-Nu, e autostrada denivelata.
Ciudat... aici nimeni nu blaneste. Ce i-as mai rupe creierii lu' fau ve.
Sint mai relaxat desi imi dau seama ca nu e roz.
Am timp sa vad un badge atirnind de parasolar. Jacques Medyna. Hm... si eu i-am zis tot timpul Jack.
Ma uit la Emma. E sfirsita. Lipicioasa. Nu-i mai pasa de pantalonii de in si nici de furnicile care ii alearga pe picioare.
Borna. Santo Domingo: 69 Km. Veselie.
Indicator de iesire din autostrada. Oarecum confuz. Pare ca autostrada se despica. Jacques face dreapta. Realizeaza ca greseste. Detureaza. Ma pierd. Uit sa opresc aerul. Motorul care in ture si se opreste. Raminem de-a latul de pe breteaua de iesire.
Demaror.
Demarrrror.
CD off, aer off, ventilator off, faruri off.
Demaror.
Vintul suiera prin gaurile masinii cu accente tragice. E acoperit din cind in cind de masinile care trec.
Demaror.
Am flash-uri prin fata ochilor.
Jupinul: "90"
Eu: "200!!!"
Da-mi doamne mintea romanului cea de pe urma!!!
Demar...
Ne dam jos. Deschidem capota... Miscam bornele bateriei. Ard. Un haiduc pe motocicleta opreste.
Jacques pune contactul.
-Calita la batteria! zice haiducul.
Ii cer Emmei care ramasese in masina Canon-ul. Suprinzator nu isi arata supararea. Ii deschid si coboara si ea cu miinile in cap.
Dintr-o miscare haiducul scoate bateria. Fac o poza. Masina e in continuare de-a latul pe breteaua de iesire.
O impingem pe margine. Dreapta fata e fleasca. Emma o vede.
-D'aia a umflat-o el la Shell.
Ca prin minune mai apare un haiduc. Decidem sa plecam de acolo. Oriunde te uiti... e doar desert cu trestie de zahar pe el.
Incuiem cazanul. Un adevarat ritual demn de film pe YouTube. Scoatem tot din buzunare in vederea calatoriei cu hiduco taxiurile motocicliste. Punem in rucscacul mic si rosu. Ma urc cu Emma pe motorul haiducului. Pantalonii albi de in sint compromisi. O fac atenta la esapamentul inrosit.
Pornim... imi apas sapca cu sigla Hiunday bine pe cap... Ce ironie... Si eu care credeam ca pe motocicletele astea poate sa mearga un sigur om in afara de haiduc... aflu pe pielea mea ca taxiurile motociclete sint de doua locuri.
Surprinzator haiducul mergem bine. Smooth.
Ajungem la o denivelare mare. Frineaza tirziu. Suspensia m-arunca in sus. Aproape ca pierd contactul cu scarile mici din spate ale motorului. Am miinile pe umerii haiducului. Intre noi, Emma, care se tine trainic de el. Cu gratie data de frica de accident plutesc pentru o fractiune de secunda. Flexez din genunchi, il string de umeri. Frineaza si ne-aseaza cu inertia la loc pe sa. Stie idiotul, futu-i gura masii sa-i fut!
Ma relaxez. Curentul de aer ne face sa lacrimam. O intreb pe Emma daca vrea ochelarii de soare din sac. Ea ride. E o fata!
O sarut usor pe git. Nu miriie in ciuda nervilor. Primeste sarutul cu drag. O mai sarut odata.
-Te iubesc Emma.
Ajungem repede intr-un orasel nici mic nici mare. Oprim la un service unde zac multe cazane. Pare sa fie un fel de spital de urgenta de cazane... sudura... abur... negrii... fum.
Jaccques minat de haiduc, vrea sa incarce bateria. No comment. Il linistesc si il conving ca nu are nici o sansa.
Plecam la o autogara hotariti sa luam transportul in comun pina la SD.
Ne dam jos. Jacques insista sa isi incarce bateria pina ne intoarcem de la Santo Domingo.
-Nic, lasa-l sa faca ce vrea.
-We are OK with your decision.
Pleaca cu haiducul.
Cumparam doua ape de la barul din autogra. Uit de durerea de git. Sticla mea de apa o turbionez in prapastie. Mai cer o Cola. E seaca si fara acid. Asa e in tara asta. Cui ii pasa? O beau pe nerasuflate.
Incercam sa mutam doua scaune de linga bar. Sint sudate. Ne zimbim reciproc. Dau sa o pup pe nas ca eschimosii. Ea miriie si imi zice ca e transpirata.
Iau condens de pe sticla de apa... ii aplic pe nas.
-Nic, masina asta are probleme de directie?
-Nu, e autostrada denivelata.
Ciudat... aici nimeni nu blaneste. Ce i-as mai rupe creierii lu' fau ve.
Sint mai relaxat desi imi dau seama ca nu e roz.
Am timp sa vad un badge atirnind de parasolar. Jacques Medyna. Hm... si eu i-am zis tot timpul Jack.
Ma uit la Emma. E sfirsita. Lipicioasa. Nu-i mai pasa de pantalonii de in si nici de furnicile care ii alearga pe picioare.
Borna. Santo Domingo: 69 Km. Veselie.
Indicator de iesire din autostrada. Oarecum confuz. Pare ca autostrada se despica. Jacques face dreapta. Realizeaza ca greseste. Detureaza. Ma pierd. Uit sa opresc aerul. Motorul care in ture si se opreste. Raminem de-a latul de pe breteaua de iesire.
Demaror.
Demarrrror.
CD off, aer off, ventilator off, faruri off.
Demaror.
Vintul suiera prin gaurile masinii cu accente tragice. E acoperit din cind in cind de masinile care trec.
Demaror.
Am flash-uri prin fata ochilor.
Jupinul: "90"
Eu: "200!!!"
Da-mi doamne mintea romanului cea de pe urma!!!
Demar...
Ne dam jos. Deschidem capota... Miscam bornele bateriei. Ard. Un haiduc pe motocicleta opreste.
Jacques pune contactul.
-Calita la batteria! zice haiducul.
Ii cer Emmei care ramasese in masina Canon-ul. Suprinzator nu isi arata supararea. Ii deschid si coboara si ea cu miinile in cap.
Dintr-o miscare haiducul scoate bateria. Fac o poza. Masina e in continuare de-a latul pe breteaua de iesire.
O impingem pe margine. Dreapta fata e fleasca. Emma o vede.
-D'aia a umflat-o el la Shell.
Ca prin minune mai apare un haiduc. Decidem sa plecam de acolo. Oriunde te uiti... e doar desert cu trestie de zahar pe el.
Incuiem cazanul. Un adevarat ritual demn de film pe YouTube. Scoatem tot din buzunare in vederea calatoriei cu hiduco taxiurile motocicliste. Punem in rucscacul mic si rosu. Ma urc cu Emma pe motorul haiducului. Pantalonii albi de in sint compromisi. O fac atenta la esapamentul inrosit.
Pornim... imi apas sapca cu sigla Hiunday bine pe cap... Ce ironie... Si eu care credeam ca pe motocicletele astea poate sa mearga un sigur om in afara de haiduc... aflu pe pielea mea ca taxiurile motociclete sint de doua locuri.
Surprinzator haiducul mergem bine. Smooth.
Ajungem la o denivelare mare. Frineaza tirziu. Suspensia m-arunca in sus. Aproape ca pierd contactul cu scarile mici din spate ale motorului. Am miinile pe umerii haiducului. Intre noi, Emma, care se tine trainic de el. Cu gratie data de frica de accident plutesc pentru o fractiune de secunda. Flexez din genunchi, il string de umeri. Frineaza si ne-aseaza cu inertia la loc pe sa. Stie idiotul, futu-i gura masii sa-i fut!
Ma relaxez. Curentul de aer ne face sa lacrimam. O intreb pe Emma daca vrea ochelarii de soare din sac. Ea ride. E o fata!
O sarut usor pe git. Nu miriie in ciuda nervilor. Primeste sarutul cu drag. O mai sarut odata.
-Te iubesc Emma.
Ajungem repede intr-un orasel nici mic nici mare. Oprim la un service unde zac multe cazane. Pare sa fie un fel de spital de urgenta de cazane... sudura... abur... negrii... fum.
Jaccques minat de haiduc, vrea sa incarce bateria. No comment. Il linistesc si il conving ca nu are nici o sansa.
Plecam la o autogara hotariti sa luam transportul in comun pina la SD.
Ne dam jos. Jacques insista sa isi incarce bateria pina ne intoarcem de la Santo Domingo.
-Nic, lasa-l sa faca ce vrea.
-We are OK with your decision.
Pleaca cu haiducul.
Cumparam doua ape de la barul din autogra. Uit de durerea de git. Sticla mea de apa o turbionez in prapastie. Mai cer o Cola. E seaca si fara acid. Asa e in tara asta. Cui ii pasa? O beau pe nerasuflate.
Incercam sa mutam doua scaune de linga bar. Sint sudate. Ne zimbim reciproc. Dau sa o pup pe nas ca eschimosii. Ea miriie si imi zice ca e transpirata.
Iau condens de pe sticla de apa... ii aplic pe nas.
-Gata, am spalat nasucul!
Zimbeste... si si-l lipeste de al meu.
Nu trece mult. Stam in autogara. Sintem singurele doua pete albe. Peste tot numai negri. Parca dati cu crema Guban... cum zice bunicul Emmei.
Apare haiducul. Agitat. Face semne din miini. In spatele lui... parca ar fi fost calare pe un pur singe... Jacques frineaza scurt si hotarit cu Accentul. Ne face semne sa urcam.
Disperare!
Credeam c-am scapat!
Ne urcam in cazan. Ne explica cum bateria s-a racit si a luat-o la prima cheie. Ma rog. Mai avem ~60 km pina la Santo Domingo. Ce mai conteaza?
Ne-am remontat.
Haiti music. Veselie. Soare. Parca nici nu mai era asa de cald. Geamurile jos! Zgomot de esapament inexistent... dar mergem cu 50km/h!!!
Dreapta fata tot neumflata.
Dupa 3 km cu zgomot notabil, explodeaza. Zeii sint cu noi!
Ma bucur inabusit.
-Jacques, this is a sign. I say, leave it here.
Ii fac poza rotii explodate in ciuda insistentelor Emmei sa nu scot aparatul in jungla asta. Poza e neinspirata, seaca, fara incadrare. El insista sa cumpere o roata de la o vulcanizare linga care ca prin minune ne-am oprit. Refuz.
Haiducii ca da obicei pe faza.
Incalecam.
Ne oprim la semafor. Imediat ajunge si haiducul cu Jacques.
-Hey, Jacques my men! How are you doing.
Gusta gluma si ride. Ride si Emma. E bine... avem moralul sus.
Ajungem la autogara de unde luam instantaneu biletele si urcam aproape din mers.
Microbuz mic. Aparent doua doua locuri libere. Rabatam citeva scaune... si ne prabusim in ele. E tirziu. Nu stiu ce mai cautam in Santo Domingo. Aici se intuneca in jur de 19:30.
Autostrada. Fac o poza in microbuz. Fara valoare. Ajungem.
Toate blocurile au gratii... chiar si la etajele superioare.
Sus sint butoaie negre. Probabil pentru apa calda. Sint atit de mirat incit uit de aparat...
Oprim intr-o harmalaie. Trecem pe sub un pod... care pare sa fie o linie de tramvai... metrou suspendat. Habar nu am ce e asta.
Imediat ne pierdem in multime.
Pe jos plescaiam in suc de gunoi. Pestilentios.
Cu toate astea pe tejghele in scari se vind alimente. Fructe. Carne uscata. Orice.
Nu am curaj sa scot aparatul. Si nici inspiratie.
Haos cu aroma de hoit.
Perioric ne agata hulpavi unul si altul. Nu inteleg ce vor. Ne miros de la o posta ca nu sintem din filmul asta. Jacques ne vegheaza si unora le da peste miini.
Nu mai e nici un alb pe strada. Nici macar unul. Nu inteleg nici eu ce cautam aici.
Nu trece mult. Stam in autogara. Sintem singurele doua pete albe. Peste tot numai negri. Parca dati cu crema Guban... cum zice bunicul Emmei.
Apare haiducul. Agitat. Face semne din miini. In spatele lui... parca ar fi fost calare pe un pur singe... Jacques frineaza scurt si hotarit cu Accentul. Ne face semne sa urcam.
Disperare!
Credeam c-am scapat!
Ne urcam in cazan. Ne explica cum bateria s-a racit si a luat-o la prima cheie. Ma rog. Mai avem ~60 km pina la Santo Domingo. Ce mai conteaza?
Ne-am remontat.
Haiti music. Veselie. Soare. Parca nici nu mai era asa de cald. Geamurile jos! Zgomot de esapament inexistent... dar mergem cu 50km/h!!!
Dreapta fata tot neumflata.
Dupa 3 km cu zgomot notabil, explodeaza. Zeii sint cu noi!
Ma bucur inabusit.
-Jacques, this is a sign. I say, leave it here.
Ii fac poza rotii explodate in ciuda insistentelor Emmei sa nu scot aparatul in jungla asta. Poza e neinspirata, seaca, fara incadrare. El insista sa cumpere o roata de la o vulcanizare linga care ca prin minune ne-am oprit. Refuz.
Haiducii ca da obicei pe faza.
Incalecam.
Ne oprim la semafor. Imediat ajunge si haiducul cu Jacques.
-Hey, Jacques my men! How are you doing.
Gusta gluma si ride. Ride si Emma. E bine... avem moralul sus.
Ajungem la autogara de unde luam instantaneu biletele si urcam aproape din mers.
Microbuz mic. Aparent doua doua locuri libere. Rabatam citeva scaune... si ne prabusim in ele. E tirziu. Nu stiu ce mai cautam in Santo Domingo. Aici se intuneca in jur de 19:30.
Autostrada. Fac o poza in microbuz. Fara valoare. Ajungem.
Toate blocurile au gratii... chiar si la etajele superioare.
Sus sint butoaie negre. Probabil pentru apa calda. Sint atit de mirat incit uit de aparat...
Oprim intr-o harmalaie. Trecem pe sub un pod... care pare sa fie o linie de tramvai... metrou suspendat. Habar nu am ce e asta.
Imediat ne pierdem in multime.
Pe jos plescaiam in suc de gunoi. Pestilentios.
Cu toate astea pe tejghele in scari se vind alimente. Fructe. Carne uscata. Orice.
Nu am curaj sa scot aparatul. Si nici inspiratie.
Haos cu aroma de hoit.
Perioric ne agata hulpavi unul si altul. Nu inteleg ce vor. Ne miros de la o posta ca nu sintem din filmul asta. Jacques ne vegheaza si unora le da peste miini.
Nu mai e nici un alb pe strada. Nici macar unul. Nu inteleg nici eu ce cautam aici.
Toti sint imbracati in galben maro verde negru inflorat. Noi, pe linga faptul ca sintem albi la piele... mai sintem si in tricouri si pantaloni albi... ca laptele!
Intram in magazine de foto... centre de developare. Le aratam bateria de Canon. Toti neaga categoric din cap... si ne trimit invariabil doua strazi mai incolo.
Aici filmul e inca la putere. Toate magazinele sint aglomerate... si peste tot atirna negative.
Dupa o ora de cautari ajungem intr-un magazin in cartierul chinezesc.
Chinezul da un telefon si ne confirma ca a gasit-o. 40 USD.
-Pay the money. See u here in an hour.
Platim. Plecam sa mincam.
Fac doua trei poze. Sint stresat. Unii se feresc. Altii se strimba si agita miinile in aer amenintator. Adrenalina ma ineaca.
Ajungem intr-o zona mai spalata unde intram sa mincam. Fata de hotelu', nostru aici lucrurile stau altfel. Mincarea buna dar vine in reluare. Cam scumpa.
-You have reached the voice mail of...
-Alo, Hani Bani, sintem bine. Asta n-o sa ne rapeasca. Sintem in siguranta cu el. Problema insa este orasul si tara. Te sunam mai tirziu.
Ne intoarcem sa luam bateria.
Facem un pit stop la Hard Rock Cafe.
Vis a vis e o catedrala veche de cind a fost Cristofor pe la ei. Porumbei care nu se sperie. Au invatat sa fie tupeisti. Te sperii... mori de foame.
Pe drum oriunde intorc aparatul e un subiect. Aici cam totul arde. Cazane, oameni, haiduci, politisti, cersetori, gura casca, smecheri, hoti, mizerie, cer albastru, pietre erodate, decadere, relaxare, sirme de telefon incilcite, microbuze, masini, bogatani.
Toate plutesc in haos.
Intram in magazine de foto... centre de developare. Le aratam bateria de Canon. Toti neaga categoric din cap... si ne trimit invariabil doua strazi mai incolo.
Aici filmul e inca la putere. Toate magazinele sint aglomerate... si peste tot atirna negative.
Dupa o ora de cautari ajungem intr-un magazin in cartierul chinezesc.
Chinezul da un telefon si ne confirma ca a gasit-o. 40 USD.
-Pay the money. See u here in an hour.
Platim. Plecam sa mincam.
Fac doua trei poze. Sint stresat. Unii se feresc. Altii se strimba si agita miinile in aer amenintator. Adrenalina ma ineaca.
Ajungem intr-o zona mai spalata unde intram sa mincam. Fata de hotelu', nostru aici lucrurile stau altfel. Mincarea buna dar vine in reluare. Cam scumpa.
-You have reached the voice mail of...
-Alo, Hani Bani, sintem bine. Asta n-o sa ne rapeasca. Sintem in siguranta cu el. Problema insa este orasul si tara. Te sunam mai tirziu.
Ne intoarcem sa luam bateria.
Facem un pit stop la Hard Rock Cafe.
Vis a vis e o catedrala veche de cind a fost Cristofor pe la ei. Porumbei care nu se sperie. Au invatat sa fie tupeisti. Te sperii... mori de foame.
Pe drum oriunde intorc aparatul e un subiect. Aici cam totul arde. Cazane, oameni, haiduci, politisti, cersetori, gura casca, smecheri, hoti, mizerie, cer albastru, pietre erodate, decadere, relaxare, sirme de telefon incilcite, microbuze, masini, bogatani.
Toate plutesc in haos.
Am curaj... avind in vedere ca arata mai civilizat sa stau cu aparatul de git si din cind in cind sa fac poze.
Perdeaua ma asculta si clampane ritmic. ISO400 chiar si cu soarele asta. Nu am timp sa vad ce expunere imi da. Nu sint in stare sa vad. Nu compensez, nu stau pe ginduri, nu ma joc cu albul. Focalizez si incadrez repede si precis.
Trag cu stresul de la raliuri cind in fata mea s-a produs un accident cu victime si este singe peste tot. Simt ca doar acum pot sa fac aceste fotografii. Trag cu disperarea ca pierd momentul.
Sint pe ei... de la distanta la care pot sa ii ating.
Nu zimbesc si nu am timp sa rationez. Doar trag.
Bateria... moare... si odata cu ea disperarea mea creste.
O aud pe Emma cum striga de undeva dintr-o alta lume sa ma grabesc. Este exasperata ca nu ma misc mai repede si ca ramin in urma.
N-am timp sa separ subiectele. Am suprapuneri de perspectiva peste tot. Ce mai conteaza?
Aparatul se zbate intre on si off. Ultimele cadre ramin in suspensie intre doua lumi.
Luam bateria. Power 2000. E buna. O montez si dau play. Ultimele cadre sint acolo.
Alergam spre autogara.
Platim repede un bilet in acelasi stil haosian... intr-un fel de "ia biletul neamule". Primim locurile 35 si 36. Urcam. Pornim.
Ajutorul de sofer... vine si aduna toate biletele. Probabil ca sa le mai vinda odata.
Drumul e lung. 3 ore si jumatate. Incepem sa vizionam un film... "Romeo must die". Discul este prea zgiriat pentru drumul denivelat. Soferul il schimba cu un altul... tot de gen... cu Steven Segal.
E mult zgomot...
Simtim ca sintem din alta lume. Si ei simt. Si sint cu ochii pe noi. Sintem singura curiozitate din autocar.
Fac o fotografie cu o fetita cu mina-n gura. Nu se sinchiseste.
Se face intuneric. Steven ii bate pe toti.
Emma e doborita de emotie, stres si aerul conditionat. Scoate tricoul de la Hard Rock si se inveleste cu el.
Ajungem la Higuey.
In fuga fac o poza cu farurile autocarului care ne-a adus aici.
Urcam in cel spre hotel. Microbuz. Fara locuri. Foarte aglomerat.
Jacques e ca o umbra. Nu ne scapa din ochi.
Dupa ce ajutorul de sofer face cheta, in scena intra un cersetor... cu prestanta... care pretinde ca are SIDA. Recita un text de 5 minute dupa care vine si sta cu mina intinsa.
Ii dau 2 pessos. Pe mina are un ghiul URIAS!!!
-La lumennaaa!!!
Soferul stinge instant lumina si parca incetineste. Emma incepe sa tremure ca un iepure. O linistesc.
In fata printre oameni vad drumul. Cu gropi. Mari si cu marginea taioasa. Inca o data ma gindesc... ce i-as mai rupe creierii unei masini pe virajele astea... cu nodu'n git.
Ajungem la poarta hotelului.
Bratara de pe mina ne deschide drumul. Militarul ia degetul de pe tragaci si ridica bariera.
Se uita la noi ca la doua stafii. Il inteleg.
Emma suna pe cineva.
-You have reached the voice mail of...
-Alo, Hani Bani. Aici honney a lui Hani Bani. Sintem in hotel. Am trecut prin niste emotiiiiiii. Iti povestim noi miine.
Perdeaua ma asculta si clampane ritmic. ISO400 chiar si cu soarele asta. Nu am timp sa vad ce expunere imi da. Nu sint in stare sa vad. Nu compensez, nu stau pe ginduri, nu ma joc cu albul. Focalizez si incadrez repede si precis.
Trag cu stresul de la raliuri cind in fata mea s-a produs un accident cu victime si este singe peste tot. Simt ca doar acum pot sa fac aceste fotografii. Trag cu disperarea ca pierd momentul.
Sint pe ei... de la distanta la care pot sa ii ating.
Nu zimbesc si nu am timp sa rationez. Doar trag.
Bateria... moare... si odata cu ea disperarea mea creste.
O aud pe Emma cum striga de undeva dintr-o alta lume sa ma grabesc. Este exasperata ca nu ma misc mai repede si ca ramin in urma.
N-am timp sa separ subiectele. Am suprapuneri de perspectiva peste tot. Ce mai conteaza?
Aparatul se zbate intre on si off. Ultimele cadre ramin in suspensie intre doua lumi.
Luam bateria. Power 2000. E buna. O montez si dau play. Ultimele cadre sint acolo.
Alergam spre autogara.
Platim repede un bilet in acelasi stil haosian... intr-un fel de "ia biletul neamule". Primim locurile 35 si 36. Urcam. Pornim.
Ajutorul de sofer... vine si aduna toate biletele. Probabil ca sa le mai vinda odata.
Drumul e lung. 3 ore si jumatate. Incepem sa vizionam un film... "Romeo must die". Discul este prea zgiriat pentru drumul denivelat. Soferul il schimba cu un altul... tot de gen... cu Steven Segal.
E mult zgomot...
Simtim ca sintem din alta lume. Si ei simt. Si sint cu ochii pe noi. Sintem singura curiozitate din autocar.
Fac o fotografie cu o fetita cu mina-n gura. Nu se sinchiseste.
Se face intuneric. Steven ii bate pe toti.
Emma e doborita de emotie, stres si aerul conditionat. Scoate tricoul de la Hard Rock si se inveleste cu el.
Ajungem la Higuey.
In fuga fac o poza cu farurile autocarului care ne-a adus aici.
Urcam in cel spre hotel. Microbuz. Fara locuri. Foarte aglomerat.
Jacques e ca o umbra. Nu ne scapa din ochi.
Dupa ce ajutorul de sofer face cheta, in scena intra un cersetor... cu prestanta... care pretinde ca are SIDA. Recita un text de 5 minute dupa care vine si sta cu mina intinsa.
Ii dau 2 pessos. Pe mina are un ghiul URIAS!!!
-La lumennaaa!!!
Soferul stinge instant lumina si parca incetineste. Emma incepe sa tremure ca un iepure. O linistesc.
In fata printre oameni vad drumul. Cu gropi. Mari si cu marginea taioasa. Inca o data ma gindesc... ce i-as mai rupe creierii unei masini pe virajele astea... cu nodu'n git.
Ajungem la poarta hotelului.
Bratara de pe mina ne deschide drumul. Militarul ia degetul de pe tragaci si ridica bariera.
Se uita la noi ca la doua stafii. Il inteleg.
Emma suna pe cineva.
-You have reached the voice mail of...
-Alo, Hani Bani. Aici honney a lui Hani Bani. Sintem in hotel. Am trecut prin niste emotiiiiiii. Iti povestim noi miine.
Alei curate strajite de palmieri. Sus... cer instelat. E trecut de 10 seara.
-Mai avem mult?
-Nu. Vad casinoul acolo. Ba nu... e Merengue Teather. A... e spectacol cu Michael Jackson... intram?
-Da.
Intram .
-Papusa, miine ce facem? Facem vreo excursie ceva?
-Mergem la PLAJJJA!!!
Sorbim doua fru'ponch si privim dansatorii. Beat-ul desi asurzitor... il auzim in fundal undeva.
-Mai avem mult?
-Nu. Vad casinoul acolo. Ba nu... e Merengue Teather. A... e spectacol cu Michael Jackson... intram?
-Da.
Intram .
-Papusa, miine ce facem? Facem vreo excursie ceva?
-Mergem la PLAJJJA!!!
Sorbim doua fru'ponch si privim dansatorii. Beat-ul desi asurzitor... il auzim in fundal undeva.
Pauza...
-Ce a fost asta Papusa?
-Nu stiu... cred ca... Dangerous...
-Ce a fost asta Papusa?
-Nu stiu... cred ca... Dangerous...
Posts
